Тема потенційно масштабної проблеми, пов’язаної із «приреченістю» декількох областей України бути «юридично атакованими» громадянами сусідніх країн, які після підписання нашою державою Угоди про асоціацію з ЄС отримали можливість повернути собі власність предків на території сучасної України, продовжує «гуляти інтернетом».
На сайті qha.com.ua вже зазначалось, що на українську землю можуть претендувати близько 100 тисяч поляків. І що польські юристи підготували близько 600 справ про передачу земель сусідніх областей України громадянам Польщі, які вимагають повернення земель, які були віддані Україні за підсумками Другої світової війни. «Навіть, якщо українські суди відмовлять їхнім запитам, суди Страсбурга і США напевно задовольнять клопотання поляків», – цитують керівника установчого комітету польської організації «Реституція Кресів» Конрада Ренкаса.
Тепер невтішний прогноз зробила румунська «Правда» (adevarul.ro) – щодо масових позовів про реституцію (поновлення порушених майнових прав), з якими найближчим часом будуть звертатися громадяни Румунії, Польщі та Угорщини, чиї предки мали власність на теперішній території України.
Щоправда, у цьому ж матеріалі згадується звернення так званої Асамблеї румунів Буковини до Президента Петра Порошенка з вимогою надати румунам автономію в Чернівецькій області, яке вже спростував проект StopFake:
fakty.cv.ua
***
Нижче названий матеріал з adevarul.ro мовою оригіналу:
Începe sarabanda unor acţiuni juridice nemaipomenite: românii vor să-şi retrocedeze moştenirile din Ucraina
O serie de acţiuni juridice inedite (ca iniţiative civice, nu de stat) urmează să fie lansate din România sub forma unor procese de retrocedări pentru proprietăţile care le-au aparţinut românilor în Bucovina de Nord, în Maramureşul istoric şi în Sudul Basarabiei, au declarat pentru „Adevărul“ surse apropiate situaţiei.
Aceste teritorii care au aparţinut României sunt acum în componenţa Ucrainei, dar România a recunoscut inviolabilitatea graniţelor cu Ucraina, renunţând pe vremea preşedintelui Emil Constantinescu la orice pretenţii teritoriale prin Tratatul cu Ucraina din 1997.
Prin acest tratat, România recunoştea dreptul de succesiune al Republicii Ucraina asupra unor teritorii româneşti integrate anterior în fosta Uniune Sovietică.
Cum s-au deschis porţile litigiilor
Odată cu votul simultan din Parlamentul European şi din Parlamentul de la Kiev (din 16 septembrie 2014) prin care a fost ratificat Acordul de Asociere UE-Ucraina, ţara vecină se obligă să respecte principiile democratice, drepturile omului şi statul de drept, aşadar şi reglementările europene în materie de dreptul proprietăţii.
Şi România a trecut printr-o fază similară, atunci când a trebuit să accepte diferite formule legale de retrocedări până chiar la „restitutio in integrum“ pentru a răspunde acestor comandamente europene.
Articolul 471 din acest Acord, de exemplu, intitulat „Accesul la instanţele şi organismele administrative competente“, precizează că „În cadrul prezentului acord, fiecare parte se angajează să garanteze că persoanele fizice şi juridice ale celeilalte părţi au acces liber, fără nicio discriminare în raport cu proprii resortisanţi, la instanţele şi organele administrative competente ale părţilor, în vederea apărării drepturilor lor individuale şi de proprietate“ (subl. red.), aşa cum se paote vedea în Jurnalul Oficial al UE din 29 mai 2014.
Aşadar, calea procedurilor legale pentru a redobândi proprietăţile anterioare de către moştenitori a fost deschisă în Ucraina, arată sursele noastre.
Trei ţări pornesc solicitările
Ucraina se va confrunta în continuare cu o serie de procese de retrocedare care pot atinge valori impresionante, dacă ne gândim că vor veni din direcţia unor solicitanţi persoane fizice din trei ţări diferite, adică România, Ungaria şi Polonia, care au trăit pe zone întinse pe teritoriul actual al statului ucrainean.
Aceste demersuri au fost începute deja în Polonia, care are o comunitate puternică provenind sau având legături cu provincii istorice din Ucraina, care au aparţinut Poloniei (precum Galiţia).
De asemenea, procese similare vor fi lansate din Ungaria, care ţine o legătură strânsă cu regiunea Transcarpatia unde trăieşte o importantă comunitate maghiară.
Cât despre România, proprietăţile care vor fi solicitate prin procese vor fi din zonele istorice care au aparţinut la un moment dat României înainte de cel de-al doilea război mondial.
Procesele sunt iniţiative civice, nu de stat
Aceste procese sunt însă iniţiative civice şi nu aparţin statelor amintite, care au semnat toate tratate cu Ucraina de recunoaştere a graniţelor – lucru de care a fost condiţionată intrarea lor în UE şi în NATO.
Ele vor fi desfăşurate de către ONG-uri, iar procesele se vor judeca, inevitabil, în Ucraina, care va fi supusă unei presiuni în acest sens.
Rămâne de văzut dacă România, care a aplicat principiul „restitutio in integrum“, va avea succes atunci când cetăţenii români ai căror înaintaşi au avut proprietăţi pe teritoriul actual al Ucrainei vor solicita şi ei – pe baza legislaţiei europene în care proprietatea este inalienabilă – retrocedarea bunurilor care au aparţinut familiilor româneşti şi care sunt considerabile.
Reamintim că exact acum o săptămână Adunarea Românilor din Bucovina s-a adresat preşedintelui Petro Poroşenko, solicitând ca teritoriul Regiunii Cernăuţi, în care locuieşte şi minoritatea română, să primească autonomie teritorială.
Motivul ar fi că drepturile românilor şi a altor minorităţi din Ucraina sunt încălcate permanent, iar autonomia va permite edificarea unor mecanisme de apărare.
Şi această organizaţie a anunţat că se va adresa UE şi Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pentru a atrage atenţia faţă de problema apărării minorităţii româneşti din Ucraina.
